Stratford-upon-Avon

Stratford-upon-Avon este un oraș în comitatul Warwickshire, regiunea Midlands, Anglia. La aproximativ 32 de kilometrii pe râul Avon, Stratford este destinația culturală din afara Londrei datorită geniului celui mai cunoscut dramaturg și poet al întregii lumi, William Shakespeare, născut aici în 1564. Stratford are origini anglo-saxone și s-a dezvoltat ca un târg în perioada medievală. Pe malul râului Avon se găsește Teatrul Regal Shakespeare. Alte puncte importante de atractii in orasul Stratford sunt locul nașterii lui Shakespeare și două clădiri ale perioadei. De asemenea aici se mai află casa fiicei lui Shakespeare și biserica unde acesta a fost botezat și înmormântat (Holy Trinity Church). Punctele de atracție fără legătură cu Shakespeare sunt muzeul Teddy Bear, o fermă de fluturi și Lebăda Neagră, numită de localnici Rața Murdara, un loc fregventat de tinerii actori.

Locul nașterii lui Shakespeare este o clădire în stil Tudor, aflată pe Henley Street, pe jumătate cu grinzi din lemn. Pe High Street se află casa fiicei sale, Judith, care în trecut a fost închisoarea orașului, cu mult de nașterea lui William. În prezent casa este magazin. Tot pe High Street se află Casa Harvard din bârne din lemn din anul 1596, unde s-a născut mama lui John Harvard, un colonist timpuriu din America. Pe Chapel Street descoperim Casa Nash, acum devenită muzeu de istorie locală, unde Shakespeare s-a retras în 1610 și a murit în 1616. Mai departe unde Chapel Street devine Church Street, se află școala King Ewdard VI Grammar School unde se presupune că Shakespeare ar fi studiat. În interiorul paraclisului bisericii Holy Trinity Church a fost depus trupul marelui poet. Aici se poate admira vitraliul din secolul al XIX-lea care înfățișează Cele Șapte Vârste ale Omului. La Royal Shakespeare Theatre sunt puse în scenă piesele binecunoscute de către Compania Regală Shakespeare.

Born to Be Free

Oricine se naste unic si nici o comparatie nu e posibila. Tu esti tu si eu sunt eu. Daca faci comparatie creezi superioritate si inferioritate si creezi dorinta de a intra in competitie, si de a-i infrange pe altii. Ramai cu teama daca o sa reusesti sau nu, fiindca este o lupta violenta si fiecare incearca sa faca acelasi lucru: sa devina primul. Toata lumea incearca sa devina primul, The First! Si dupa aceasta dorinta ce poate apare decat ura si dusmania, decat mania si furia…Daca esti infrant, esti mizerabil…si sunt mai multe sanse de a fi infrant decat de a invinge. Si chiar daca reusesti, nu esti fericit fiindca, din clipa in care reusesti, devii speriat: acum altcineva ti-ar putea lua victoria. Iar competitorii sunt peste tot in jur, venind cu violenta spre tine... inainte de a reusi esti speriat daca o sa reusesti sau nu... 

Acum ca ai reusit, ai bani si putere si faima, esti speriat ca cineva ar putea sa ti le ia, ca cineva ar putea sa-ti distruga respectabilitatea. Inainte tremurai, tremuri si acum; cei care au esuat sunt mizerabili, iar cei care au reusit sunt mizerabili... pentru ca nimeni nu e liber pentru a fi fericit. In lumea in care ne invartim este foarte dificil sa gasesti o persoana fericita, fiindca nimeni nu indeplineste conditiile de a fi fericit. Un om care a iubit si declara ca se fereste a se mai indragosti pentru a nu mai suferi, este gata sa distruga toti trandafirii, doar pentru a evita tepii. Problema lui este urmatoarea: uita ca tepii fac parte din frumusetea trandafirului insusi! Dar atunci viata lui este doar plata... Orice ar face, ajunge sa se plictiseasca pana la urma, fiindca ceva ii lipseste de fiecare data. Nu este multumit, cum ar putea fi? Nu traieste cu adevarat, ii este frica sa traiasca. 

Si el gandeste (culmea), gandeste ca este liber! Tu doar traiesti cu o iluzie! Cum ai putea sa fii liber cand te chinuie teama? Judeci un om dupa actiunile lui, dar un om reprezinta cu mult mai mult. Actiunile mele devin trecut in fiecare moment, oamenii se transforma, cel care a fost ieri, nu mai este azi, asa ca de ce sa ma judeci pentru ceva ce a murit? Este trecut, este mort! Pana si Heraclit ajunsese sa stie acest lucru spunand: “Nici un om nu poate sa intre în apa aceluiasi râu de doua ori, deoarece nici râul si nici omul nu mai sunt la fel”. Si daca nufarul este atat de frumos si miroase dumnezeieste, cum poti sa il urasti doar fiindca creste din noroi urat mirositor? Ce diferenta este intre doua flori, decat ca sunt unice? in fata lui Dumnezeu suntem la fel de buni sau mai bine zis, la fel de rai.

Trezirea

Azi mergeam pe strada si ma gândeam despre ce vorbim noi oamenii când ne întâlnim, întrebarea de baza este: "Si ce ai mai facut" dupa care vine raspunsul "aha", eventual cu o completare de genul "si eu am patit asa ceva..." si apoi..."si ce ai de gând sa faci de acum încolo...". Între timp, stii ce se întâmpla? Hmmm... Ia ghici? Momentul prezent e undeva în alta parte, se scurge pe undeva pe sub masa, se duce în alta parte, eventual te priveste în ochi si îti da niste pumni, iar tu doar te scarpini, crezând ca ti-a intrat ceva în ochi, iar el, momentul prezent tot îti da semne: "Alooo, sunt aici! Ma vezi, ma auzi?", iar tu continui foarte entuziasmat sa povestesti ce ai facut lunea trecuta, sâmbata de acu 20 de ani si ce ai de gând sa faci! Nu exista asa ceva! Gata! Nu-i! A plecat! Gata, pa!

Desi , am descoperit mecanismele propriei mele minti , ma "încâlcesc" si eu în jocurile ei, dar, uneori ma trezesc destul de brusc si sunt fortata sa ma ancorez în prezent, pentru ca altfel as fi proiectata prin alte parti, cum adesea îmi placea sa evadez... în trecut sau în viitor. Asa ca... eu îmi propun si mie si tie, când ne vedem, daca tot vrem sa povestim despre ce am facut sau vom face, sa facem acest lucru rapid si apoi sa ne ancoram în Prezent! Imediat! Primul lucru este sa taci si sa asculti ce este în jur, acum si aici, sa privesti... Doar sa privesti! Fara sa vorbesti în mintea ta! Fara sa judeci! Sa privesti cerul, în imensitatea lui, sa faci ce vrei, sa-ti opresti fluxul gândirii si sa lasi inima sa te ghideze... Macar o data pe zi, pe ora, pe minut... Macar odata sa te trezesti! Apoi e alegerea ta, daca ramâi aici sau te întorci acolo...

Japonia Atunci si Acum

Conceptia japoneza despre frumusete se bazeaza pe o minte limpede, o viata activa si un regim de slabit si alimentar sanatos. Pentru a obtine un ten frumos, japonezii consuma alimente care echilibreaza, curata sau intaresc organismul. De exemplu, cine doreste sa scape de acnee, negi, si alte imperfectiuni sau eruptii ale pielii va consuma timp de 1-3 luni ceai sau terci de arpagic, pe langa tratamentul extern alcatuit din aplicatii locale de crema de arpagic. Alte alimente considerate foarte benefice sunt: plantele marine care elimina toxinele, infrumuseteaza parul si unghiile si redau culoarea si stralucirea parului, ridichile daikon folosite tot pentru detoxifiere. Fasolea adzuki, radacina de lipan consumata de femei datorita continutului bogat de fier si de barbati, pentru a mari potenta sexuala a acestora. Supa de miso (pasta fermentata de soia) despre care se spunea ca e buna pentru ten, par si intreg organismul. Tofu, morcovi, curmale japoneze, fasole de soia neagra, semintele de susan, dovleacul de Hokkaido, bambusul, precum si multe astfel de plante.

Tratamentele obtinute din aceste plante si legume se consumau sub forma de ceai sau supa. Pe langa alimentatia asemanatoare unei diete jeponeze, ceaiurile erau consumate si pentru a intari parul, a-l hrani si a-l proteja de factorii de mediu, pentru a-i preveni caderea si a-l face cat mai frumos si stralucitor. In ceea ce priveste ingrijirea parului, se punea mai mult accent pe masajul pielii capului, decat pe curatarea lui. Japonezii credeau ca prin indepartarea completa a uleiurilor de pe par acesta va avea de suferit devenind uscat si rupandu-se usor, acest lucru dvedindu-se ulterior ca fiind adevarat. De sute de ani, femeile japoneze poarta parul lung, negru si drept. Cu cat este mai lung, cu atat sugereaza mai mult senzualitatea. Cu 10 secole in urma, in epoca Heian, spalarea parului era interzisa in lunile aprilie, mai, septembrie si octombrie. 

In restul lunilor, spalarea se facea doar in a 7-a zi a fiecarei luni. Din epoca Meiji, frecventa spalarii parului creste la o data pe luna. Pentru spalare se utilizau uleiul de camelii care lasa un aspect uleios pe par, insa il hranea intens, algele marine, taratele de orez, pudra de fasole adzuki. Urma apoi clatirea cu uleiuri sau sucuri de plante, pentru tonificare si purificare. Cei mai saraci se spalau cu argila, care desi curata foarte bine parul, il usca atat de mult incat isi pierdea culoarea neagra si se incretea foarte  mult. Masajul pielii capului se efectua zilnic, in timpul samponarii sau al perierii, pentru a stimula circulatia sanguina la nivelul pielii capului. La final, parul se coafa folosind uleiuri de aranjare, cum ar fi cel de camelii, susan sau "roua-florilor" hananotsuyu, care avea ca ingrediente lemnul de santal, cuisoarele si uleiul de susan. Apoi, parul se parfuma cu tamaie. Alimentatia pentru un par bogat si sanatos cuprinde cereale integrale, peste la gratar, ou crud, plante marine, mai ales kombu si nori, produse din soia, seminte de susan negru sau nuci, etc. toate consumate in mod regulat.

Putere vs. Opozitie

A cazut Guvernul. Anormal sau normal? Unii se asteptau sa cada, altii sa nu si altii doar sperau ca va fi bine. Din pacate in tara asta Guvernele se schimba nu dupa eficienta ci dupa dorintele personale ale unora (alesii nostrii cica), care in loc sa vada de bunastarea noastra si a tarii, se gandesc cum sa se injunghie mai bine unii pe altii, sa ajunga la ciolan (ca parca asa se zice). Problema mea este urmatoarea. Opozitia "abia" a reusit sa de jos guvernul cu un numar limita de voturi si asta pentru ca Puterea nu mai avea suficiente voturi, insa vechea Putere devine acum Opozitie si vechea Opozitie devine acum Puterea. Ce va fi la prima motiune de cenzura pentru guvernul lui Ponta? Acum guvernul a fost dat jos de 4-5 voturi, urmatoarul nu poate fi dat jos tot asa? La urma urmei 4-5 voturi nu e asa de mult si avantajul enorm care a fost acum pentru Opozitie va fi foarte mic din postura de Putere. Si sa nu uitam ca Presedintele nu "moare" de dragul lui Ponta. Deci ce se intampla d-lor de prin Parlament care va jucati de-a conducerea tarii? Cand cei acum din Opozitie se vor replia si peste 2 luni vor depune o motiune de cenzura, voi veti avea tot un numar mic de voturi peste si veti fi in aceeasi postura ca cei pe care i-ati inlocuit. Veti "tremura" nestiind ce fac independentii si minoritatile. Ce sa mai, probabil cei din noua Opozitie vor incerca marea cu sarea si vor incerca sa dea jos Guvernul Ponta mai repede de 78 zile. Si atunci?

Mii de Smaralde

Aceasta reprezinta propria mea viziune asupra compozitiei "Mii de Smaralde" cu care cantautorul de folk, a obtinut premiul festivalului Om Bun, dar si premiul Valeriu Sterian. M-a intrebat anul trecut, de ce cred eu ca aceasta melodie a castigat premiul Om bun, i-am raspuns ca, mie personal, imi place pentru ca a compus-o in semitonuri, de atunci, nu am mai ascultat melodia, pana acum, in aceasta vara am observat ca, a modificat-o putin, in sensul ca a introdus si mai multe semitonuri decat inainte, nu am pretentia ca a tinut cont de sugestia mea dar, m-am bucurat ascultand-o sub noua forma pe care i-a dat-o. Intreaga creatie artistica este o dovada incontestabila a impletirii, intr-un mod cu totul genial, a ingineriei, adica a stiintei cu arta. Meritul ii revine bineinteles artistului-inginer, pentru ca atunci cand uita un domeniu, devine puternic in celalalt iar, rezultanta, este consecinta legaturii de sange, as putea indrazni a spune, dintre inginerie si arta. De aceea Mii de smaralde a impresionat juriul, pentru ca membrii sai au simtit originalitatea creatoare manifestandu-se in aceasta piesa, mai mult decat in oricare alta. Ca o consecinta a acestei realitati, pot afirma fara teama ca as putea gresi ca intr-adevar, altcineva este inovatorul folkului romanesc. "Arta este un pas de la ceea ce este evident si binecunoscut, catre ceea ce este tainic si ascuns" a spus Khalil Gibran.

Genialitatea consta in a uita cum se paseste, pentru a sti cum sa pasesti. Acest lucru voia sa-l spuna Einstein prin afirmatia sa, si anume ca, secretul creativitatii consta in a sti cum sa iti ascunzi tot bagajul de cunostinte pe care l-ai dobandit de-a lungul vietii. Cand vei reusi sa nu mai stii nimic, atunci devii genial, niciodata inainte. Motto I. Killing me softly with your song. Miile de sclipiri ale astrilor, dintre doua forme de energie din Univers, bine definite, ce pulseaza in acelasi timp, si ale caror campuri electromagnetice se confunda, sfasie cu lumina lor complexele naturii umane si se rasfrang pana in cele mai indepartate colturi ale Universului in expansiune, pana la insusi Luceafarul sublimelor dimineti de iubire, comportandu-se ca niste lasere ale caror concentratie de temperatura, extrem de inalta, sfarama piatra in care s-a transformat marea si sublim-potentiala inima omeneasca. Dupa cum bine se stie, laserele care forteaza atomii sa stocheze si sa emita lumina intr-un mod coerent, amplifica lumina si o transforma in raze clare de lumina, doar atunci cand undele se propaga toate, impreuna, in acelasi timp. Daca, prin reducere la absurd se incearca a se face un imens buchet luminos, format din razele laserelor aruncate din rarunchii unor ochi debordanti de iubire, el, buchetul, nu poate fi cuprins caci, curcubeu de lumina devine, pe sevaletul infinit al sufletului, insusi Universul iubirii, format aidoma celui real, in urma exploziei primare cu care Dumnezeu a gandit crearea Universului, la fel de maret si la fel de expansionist ca si cel creat de catre Dumnezeu, pentru ca si sufletele sunt create dupa chipul si asemanarea Creatorului.

O asemenea explozie, se cuvine a fi imortalizata si incadrata, in forma sa initiala caci, oricum dupa aceasta faza nu mai poate fi tinuta sub control, devenind un Univers paralel cu cel creat de Dumnezeu. Si, devenind de necuprins, se metamorfozeaza in corn al abundentei iubirii. Apoi asezat la loc de cinste, in chiar camera de primire a musafirilor, ai acelor musafiri invitati la marea petrecere data in cinstea artei de a iubi, primiti doar in urma si cu acceptul acestora de a nu atinge lumina ce radiaza dragoste, caci riscul pare, pentru altii, imens, dar el este riscul inevitabil si plin de lirism la care se expun eroii istorisirilor ce incep cu "a fost odata ca niciodata". Dar cum toate povestile ce incep cu "a fost odata ca niciodata" au final fericit, riscul de expunere este minim, minimum minimorum, intrucat nimic si nimeni nu poate face temperatura radiatiei iubirii adevarate sa scada... dimpotriva, ea se amplifica, se amplifica, se amplifica, atat de mult incat nu mai poate fi controlata si erupe asemenea unui vulcan ce a dormit prea multe sute de ani, intr-o simfonie divina, in care instrumentele sunt doar doua inimi, cu corzile vibrand de iubire, simultan si cu aceeasi frecventa, contopindu-se, amestecandu-se intr-o unitate inseparabila, si lacrimi curg, nestemate ce ploua din cer peste ei.